Suport aromaterapie motiv Luna

Descriere

Suport pentru aromaterapie din ceramica cu motiv Luna. Pentru arderea uleiurilor aromatice

Nu se știe exact când umanitatea a început să folosească plantele în scopuri medicale. Cercetătorii antropologi spun că la începutul timpurilor, umanitatea s-a luat după animale care, atunci când au o afectiune, caută o plantă pentru a se trata sau a le alina durerea.

Cea mai veche referință în acest sens datează din jurul anilor 18.000 Î.Hr., în Lascaux, Franța. Acolo au fost descoperite, în grotele din regiune, picturi rupestre care ilustrau utilizarea plantelor în scopuri medicale.

Plantele au fost prima sursă de vindecare pe care omul a folosit-o, iar cu ajutorul simțurilor cu care suntem înzestrați, am fost capabili să descoperim capacitatea nemăsurată a acestora de a vindeca.

Cele mai vechi civilizații ale lumii foloseau uleiurile esențiale pentru alinarea minții, trupului și spiritului iar uleiurile aromatice au avut o contribuție importantă în arta vindecătoare a civilizației umane.

În Egiptul Antic uleiurile parfumate făceau parte din viața cotidiană.

Papirusul din Ebers, unul din puținele papirusuri care au tratat domeniul medicinei, vorbește despre obișnuița egiptenilor de a trata diferite afecțiuni cu ajutorul uleiurilor esențiale,  prin utlizare internă sau  externă , pentru probleme respiratorii se prescriau inhalații,  ori băi în cazul problemelor genitale sau reumatice, iar pentru piele - unguente.

Egiptencele erau rasfățate cu masaje aromatice de către sclave, iar faraonii aveau un set de parfumuri unice, creat special pentru ei.

Parfumierii din Egipt au creat faimosul  , compus dintr-un amestec de 16 esențe, necunoscute nici până acum, dar se crede că foloseau esențe de scorțișoară, henna, ienupăr, tămâie, smirnă.

În India și China, plantele erau folosite încă din cele mai străvechi timpuri. Împăratul chinez Huang Ti a scris în lucrările sale despre capacitatea de vindecare a plantelor si a uleiurilor aromatice.

În India, medicina tradițională utilizează numeroase tehnici de masaj cu uleiuri parfumate. Una din cele mai vechi cărți indiene, Vedas, face referire la plante ca busuiocul, scorțișoara, santalul, smirna, ghimbirul.

În Noul și Vechiul Testament întâlnim referințe la uleiuri esențiale, cum ar fi scorțișoara, măslinul, siminichia. Darurile primite de Iisus la nașterea Sa, au fost smirna și tămâia.

Grecia Antică a avut o contribuție importantă în aromaterapie. Hipocrate, “părintele medicinei”, era convins de beneficiile  băilor cu arome de plante, alături de masaje terapeutice.

Romanii utilizau esențele de plante pentru parfum și masaj. Soldații foloseau extract natural de smirnă sau ulei de arbore de ceai, pentru a-și vindeca rănile.

Cu timpul aromaterapia a devenit o disciplină de tip holistic și poate fi considerată o metodă alternativă la medicina tradițională. Principalele ingrediente ale acestei arte sunt uleiurile esențiale și vegetale, folosite în combinație sau individual.

În comparație cu medicina tradițională, care folosește tratamente sintetice cu efecte secundare, aromaterapia își propune să trateze o problemă în ansamblu ei: minte, corp și suflet.

Din punctul de vedere al unui aromaterapeut, o problemă de sănătate este un dezechilibru al energiilor, iar utilizarea extractelor naturale încurajează efortul organismului de a se autovindeca.